Cursul trecut a fost o repetiție. Așa s-a și dorit, nimic mai mult. În logica ORATORIKA, repetiția este exact ceea ce lipsește din reperele omului modern.
Ce rost are repetiția pe scenă, și ce rost au repetițiile de acasă pentru un orator profesionist?
În primul rând, repetiția pe scenă este un privilegiu pentru viața profesională. Nimeni nu-ți dă acel timp de a repeta în locul în care vei susține prezentare, o dată, măcar, înainte de a o face.
De ce? Pentru că nimănui nu-i trece prin cap să ceară. Nimeni nu știe că așa ar fi normal, așa ar fi ”profesionist”, să știi: unde te duci, cum arată spațiul, unde vor sta cei din public, ce lumini vor fi, ce sonorizare vei avea. Vei avea sonorizare? Microfon lavalieră sau fix? Ce diferență este între ele? Ai pupitru? Unde? Cât de înalt? Transparent? Am scenă? Cât de înaltă? Cât de lată? Pe unde se urcă pe scenă? Sunt scări? Sunt prinse bine? Ce suprafață are scena? Alunecă? Te poți împiedica de ceva? În ce parte a scenei vei sta? Cine mai este pe scenă? Unde stă? Cât de mare și înaltă va fi proiecția? Va fi proiecție? Dacă nu am sonorizare: Care este distanța până la auditoriu? Cât de adâncă este sala? Cât de lată? Ce acustică are?
Aproape nimeni nu întreabă asta pentru că nu știu că toate aceste detalii îi impactează în momentul cel mai vulnerabil: în fața publicului, în timpul prezentării. Aș putea scrie un roman comentând fiecare dintre întrebările de mai sus. Fiecare poate veni cu situații de nedorit prin care eu, în marea lor majoritate, am trecut.
ORATORIKA are acest moment de educație al repetiției, al detaliului, al conștientizării strategiei de dinaintea discursului. Este responsabilitatea ta, ca orator, să te preocupi de calitatea set up-ului, de modul în care vei apărea.
În același timp, ai responsabilitatea repetițiilor de acasă. Lipsește cu desăvârșire din cultura ”homini oratori moderno” conceptul de ”repetiția de acasă”. La întrebarea: De câte ori ai repetat prezentarea? Răspunsul este invariabil: Am terminat-o în noaptea de dinainte pe la 3, deci de 2 ori. O știu…
”A ști” este stadiul incipient al lui ”A fi”, pentru că oratorul are nevoie ”să fie” în Universul personal al publicului. Să poată ”trăi” acolo, ”să simtă” ce simte publicul, ”să îi simtă” necesitățile, bucuriile si necazurile, nu ”să le știe”.
A ști nu este egal cu a fi, iar oratorii cu experiență îmi vor da dreptate. Aici este diferența.
Deci, cursul 6 ORATORIKA IARNA 2024, a fost o repetiție.
